- encarregar
- en|car|re|gar Mot Agut Verb transitiu i pronominal
Diccionari Català-Català . 2013.
Diccionari Català-Català . 2013.
encarregar — encarregar( se) de encarregou me de vigiar; encarregou se dos negócios … Dicionario dos verbos portugueses
encarregar — v. tr. 1. Dar encargo a; incumbir; oprimir; onerar. • v. pron. 2. Tomar a seu cargo; incumbir se … Dicionário da Língua Portuguesa
Polònia — Saltar a navegación, búsqueda Polònia Título Polònia Género Humor Creado por Minoria absoluta Presentado por Toni Soler Reparto Queco Novell … Wikipedia Español
encharger — (an char jé) v. a. Donner charge, commission, recommandation. • Je lui ai enchargé le soin de.... On m a enchargé de prendre garde que personne ne me vît, MOL. G. Dandin, I, 2. • Ainsi m a enchargé ton père et recommandé de t aviser et… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
încărca — ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. 1. tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce… … Dicționar Român
encargar — vd. encarregar … Dicionario dos verbos portugueses
assumir — v. tr. 1. Tomar sobre si. 2. Encarregar se de … Dicionário da Língua Portuguesa
cometer — |ê| v. tr. 1. Perpetrar, praticar (sempre à má parte). 2. Confiar, encarregar. 3. [Pouco usado] Empreender, começar. 4. Propor; oferecer. 5. Acometer. 6. Atacar. • v. pron. 7. Arriscar se. 8. Aventurar se … Dicionário da Língua Portuguesa
comissionar — v. tr. 1. Dar comissão a. 2. Encarregar provisoriamente … Dicionário da Língua Portuguesa
deixar — v. tr. 1. Soltar de si. 2. Apartar se de. 3. Sair de. 4. Pôr de parte. 5. Soltar. 6. Não levar consigo. 7. Ceder. 8. Passar para a mão (de outrem). 9. Consentir, permitir; não impedir de. 10. Adiar. 11. Renunciar a, abandonar; não prosseguir por… … Dicionário da Língua Portuguesa